Stefania Patru

Articolul 2

Folclorul românesc este un teritoriu foarte vast. La ce ne gândim când spunem folclor? La o primă impresie pare ceva din trecut, deja muzeificat și distant. Însă folclorul este prezent în viețile noastre la tot pasul. Deoarece folclorul integrează totalitatea creațiilor din domeniile artistice, literare, muzicale, coregrafice, plastice etc., a obiceiurilor, a jocurilor și a tradițiilor populare ale unei țări sau ale unei regiuni.

„În cadrul culturii populare, folclorul cuprinde totalitatea manifestărilor spirituale (credinţe, superstiţii, obiceiuri, creaţii artistice. Forme de comportament, norme etice, norme cutumiare – ce constau în drepturi şi obligaţii consfinţite prin tradiţie.  Cunoştinţe acumulate prin practică.”

Folclorul autentic pe teritoriul României cunoaște numeroase segmentări și influențe, în funcție de zonele geografice. Far și de alte particularități care divid, la rândul lor. Ele au generat o multitudine de obiceiuri și tradiții. Cele mai importante zone folclorice din România sunt Crișana, Banat, Țara Moților, Țara Oașului, Dobrogea, Moldova, Bucovina, Oltenia, Argeș, ținutul Mehedinți și zona Harghitei.

Dacă cineva ne-ar întreba care este utilitatea acestuia sau ne-ar cere să-i explicăm la ce se referă folclorul, am putea să-i spunem următorul lucru.  „Folclorul transmite atitudinea poporului faţă de un fenomen sau altul al vieţii. La toate popoarele, cultura tradiţională se bazează pe unele şi aceleaşi elemente. Poveşti, legende, mituri, cântece, poveşti povăţuitoare, proverbe, zicători, cântece. Sau formule ritmicomelodice pentru elementele naturii, animale, plante, elemente ale vieţii sociale (familia, scoala, satul). formule numărători, cântece de joc (individuale, de grup, cu diverse obiecte); cântece și jocuri legate de anotimpuri și de sărbătorile de Crăciun și de Anul Nou: urări, pluguşor, sorcova, colinde, cântece de stea, Lazărul, Caloianul etc.”

Prietenii iubitori de folclor de la Centrul Cultural Bucovina au realizat un ghid al iubitorilor de folclor, pe care va invităm să il consultați. Este plin de informații valoroase.

Caracteristicile folclorului românesc

Folclorul autentic românesc prezintă câteva caracteristici specifice:

  • Caracterul oral (transmiterea pe cale orală, de la om la om, dintr-un loc în altul, de la o generație la alta).
  • Caracterul anonim. (chiar dacă  iniţial este cunoscut numele celui care creează, comunitatea își însușește creația, o adaptează și o transformă, iar numele creatorului se pierde).
  • Caracterul tradițional (marea capacitate de conservare a structurilor genuine arhetipale, sub influenţa factorilor externi).
  • Caracterul colectiv (ceea ce a fost creat este preluat de colectivul din care face parte creatorul său).
  • Caracterul sincretic (îmbinarea dintre text, muzică şi joc).
  • Caracterul evocativ. (asigură permanența tradiției), caracterul estetic (mijloc de afirmare culturală a comunităţilor etnice pe plan local, zonal, naţional şi internaţional).
  • Și caracterul utilitar (rolul de servire a unor interese comunitare ori personale).

De asemenea, există o serie de clasificări:

  • folclorul obiceiurilor (descântece, obiceiuri existențiale și de familie, calendaristice)
  • creația populară orală (proză, poezie populară, cântece, balade)
  • genurile folclorice mici (ghicitori, semne prevestitoare, proverbe, aforisme, anecdote)
  • folclorul copiilor (cântece de leagăn, vorbe de duh, creația copiilor).

Articole recente